Mircea Mihaies: "Pentru aceasta Romanie, a hotilor la drumul mare, presedintele perfect a fost Ion Iliescu".
Anuntul presedintelui ca, in cazul suspendarii din functie, isi va da demisia a ars si ultimele filamente ale creierelor oricum prajite ale inamicilor sai.
Dupa logica devenita in ultimele luni politica de stat - orice face Basescu e enervant, ilegal si anticonstitutional, de la sorbitul cafelei si plimbarea de dimineata la semnarea sau nesemnarea numirilor ministeriale -, oligarhii si naimitii lor au simtit cum li se strepezesc dintii si-au inceput sa urle ca la balamuc.
Textul, tras la copie, e varianta pe voci multiple a aceluiasi racnet: „Cum isi permite nesimtitu’ asta sa-si dea demisia cand noi vrem sa-l suspendam?!”
Prinsi pe picior gresit, tenorii ragusiti din coalitia anti-Basescu s-au apucat - tocmai ei! - sa deplanga pericolul in care arunca presedintele tara. Cu o nonsalanta buna la casele de toleranta sau la targul de masini second-hand, nu sufla o vorbulita despre originea tensiunii care-a intors tara cu susul in jos.
Si anume: a trimis sau n-a trimis Tariceanu biletelul roz? A atras sau n-a atras Basescu atentia asupra pericolului reprezentat de amestecul oligarhilor in politica? Cinici si brutali, inamicii sai abia-abia se opresc sa afirme ca presedintele insusi a pus la cale mecanismul infernal al suspendarii.
Dupa cum vorbesc, au ajuns sa creada ca Basescu - si nu ei - a tratat cu dispret decizia Curtii Constitutionale si tot el insista de-a-nboulea sa-si voteze suspendarea in parlament!
Situatia nu e mai mult decat absurda, e dementiala. Ea inchide in cercul nebuniei o imprejurare ce poate fi definita in felul urmator: Basescu trebuie strans de gat, pentru ca nu se lasa strans de gat!
Tupeul enorm al fariseilor din PNL-PSD (despre PC-Felix nu merita
