Nu iti trebuie ochi de artist pentru a vedea ce inseamna in ziua de astazi Romania pitoreasca. Mai cu seama pentru cei care trec dealurile catre munte, pe Valea Prahovei sau prin cea a Oltului la sfarsit de saptamana sau in zilele de sarbatoare.

Infinitul ondulat este calcat in picioare de turistii de duminica si sufocat de mormane de gunoaie. Parcul auto se muta de la oras la munte, pe malul raului sau in inima codrului, unde se incing spiritele, gratarele si paharele - romanul incepe sa petreaca. Si cand scapa din tarcul de beton in care-si petrec cea mai mare parte a existentei, turistii simt nevoia sa se razbune pe natura.

Turismul festivist ocupa o buna parte a timpului liber al multor oraseni. Ei se imbarca de la prima ora in masina, cu familie, catel, purcel si cosul de picnic, pentru a semna condicuta de prezenta la marginea padurii, unde trebuie sa ocupe un loc cat mai aproape de natura, accesibil pe patru roti. Ei au dus turismul pe patru roti la performante de invidiat. Au urcat cu masinile lor de oras la toate cabanele, muscand cu rotile poteci de nesters in peisajele patriei. Aproape ca nu exista albie de rau in care sa nu gasim niscaiva bujii, ceva piulite si sigurante sau chiar o baterie auto, cu totul.

Asa s-au strans, dupa sarbatorirea Pastelui, sute de tone de gunoi care se adauga, cum spuneam, endemicei mizerii adunate pe marginea drumurilor nationale, parca pentru a trasa un contur pestrit peisajelor si zonelor de agrement. Ca de obicei, si de asta data, cei care ar fi trebuit sa tina in frau barbaria turistica nu au facut-o. Asa au putut fi jumulite lizierele care marginesc zonele unde au campat turistii de duminica, iar petrecaretii si-au putut duce masinile pe drumuri de munte fara sa-i intrebe nimeni de sanatate. Abia asa, cand vedem ce se strange dupa turistii autohtoni, de pe marginea lacurilor sau raurilor aflate pe ha