"Am visat totdeauna sa descopar formula magica a tineretii vesnice".
Desi televiziunea a facut-o celebra, nu renunta la meseria pentru care s-a pregatit: medicina. Lumea halatelor albe are in ea o mesagera pe cat de frumoasa, pe atat de convingatoare.
Si papusile se imbolnavesc uneori...
- Prezenta ta pe micul ecran este asa de convingatoare, incat s-ar spune ca asta ti-a fost ursit: sa mananci televiziune pe paine. Cand colo, esti doctorita de meserie si traiesti in lumea halatelor albe. N-a fost o greseala de optiune?
- In copilarie, de dragul papusilor adorate care se mai si imbolnavesc uneori, majoritatea fetitelor trec prin faza in care isi doresc sa devina doctorite. La mine, jocul asta s-a perpetuat pana in adolescenta, datorita fratelui meu, care a dat examen si a intrat la Facultatea de medicina, exact cand eu intram la liceu. Exemplul lui m-a marcat decisiv. Prin intermediul lui, am cunoscut in mod direct aceasta lume a doctorilor care mi s-a parut fascinanta. Dar a mai existat ceva special ce m-a atras catre ea. Am inteles ca doctorii nu sunt limitati la meseria pe care o fac. Profesia de medic e foarte solicitanta. Nu numai datorita procedurilor strict medicale, ci si datorita contactului cu pacientii. Te incarci automat cu toate problemele oamenilor care vin sa te consulte. Asa ca, vrei nu vrei, ajungi sa cauti un refugiu in alta parte, un "ceva" care sa-ti permita sa te resetezi, sa te relaxezi complet. De aceea, majoritatea doctorilor sunt atrasi de arta si cultura, devin niste consumatori intensivi de frumos. Or, asta mi s-a parut minunat. Asa ca, inca din clasa a X-a, am inceput sa ma pregatesc pentru medicina. Ce-a urmat a fost o simpla formalitate: am dat examen si-am reusit.
- Si presa? Cum ai cazut in mrejele ei? E o meserie la fel de exclusiva ca medicina...
- In ce priveste alunecarea mea catre
