De cativa ani, se tot vorbeste despre o televiziune care sa transmita in direct si integral sedintele Senatului si Camerei Deputatilor. Majoritatea Parlamentelor tarilor democrate ofera un astfel de serviciu, ce poate fi receptionat de orice posesor de receptor TV cablat sau de oricine se conecteaza la Internet.
In tarile unde libertatile democratice sunt limitate, o astfel de televiziune nu este dorita. In Romania, acest proiect a nascut controverse.
Astazi, ambele Camere detin aparatura necesara pentru a intra in emisie. Cine isi mai aminteste noptile petrecute in fata televizorului, cand TVR transmitea sedintele primului Parlament romanesc? In 1990, pana la alegerile din 20 mai, in fiecare noapte pana dimineata devreme aveam parte de un nou tip de spectacol.
Cetateanul buimacit de discursurile sforaitoare ale figurilor momentului, cu ochii carpiti, abia astepta sa ajunga la serviciu pentru a barfi cu colegii personajele rupte din cartile lui Caragiale.
Cine isi mai aminteste de Bratianu-Cartof sau de contele Iosipescu-Zambra, figuri care faceau deliciul „luptei politice“? Daca atunci nu ar fi existat televiziunea, publicul ar fi fost vaduvit de ridicolul „democratiei originale incipiente“.
Si azi mai avem spectacole televizate din Parlament!
Nu in fiecare zi parlamentarii se dezlantuie, dar in fiecare zi putem vedea scene socante, cu personaje ieftine si actori slabi sau absenti.
Discutiile despre televiziunea parlamentara au iinceput inca din 2003, cand senatorul PD Petre Roman a avut o initiativa legislativa in acest sens.
Dupa alegerile din 2004, in Camera Deputatilor, aflata sub conducerea lui Adrian Nastase, se incep lucrarile pentru un studio TV. Se pun probleme serioase: a unei grile de program de 24 de ore pe zi, cum va functiona aceasta televiziune, accesul la „antena“
