V-aţi imaginat vreodată economia unei ţări ca pe o autostradă? În care există limite de viteză alternate cu porţiuni fără limite de viteză, semne de drum în lucru, drum îngustat, avertizoare luminoase, spaţii de servicii?
Dacă nu v-aţi imaginat aşa ceva, vă invit să o faceţi acum. Economia României este ca o autostradă pe care rulează românii, oamenii de afaceri, investitorii străini. Şi toţi trebuie să se supună aceloraşi reguli.
România are acum o singură autostradă pe care a reparat-o de prea multe ori. Şi mai are nişte kilometri. Oficial, România are 228 de kilometri de autostradă, cu 120 mai mult decât avea în 1989. Ce s-a construit în ultimii 18 ani? Să calculăm ritmul: şapte kilometri de autostradă pe an. Adică 580 de metri pe lună. Sau doi metri de autostradă pe zi. Vă readuc aminte că singura autostradă din România, Bucureşti-Piteşti, a fost oprită de mai multe ori, pentru reparaţii generale. Şi în loc să facem trei autostrăzi, am reparat de trei ori acelaşi drum. Rezultatul? Risipă, nervi, consum. Aşa că România anului 2007 are 228 de kilometri de autostradă la o suprafaţă de peste 230.000 de kilometri pătraţi. Bulgaria are cu 50% mai mulţi kilometri (333), la o suprafaţă de 110.000 de kilometri pătraţi, iar Ungaria, un stat de două ori şi jumătate mai mic decât România (92.340 kilometri pătraţi), are de două ori şi jumătate MAI MULŢI kilometri de autostradă decât România (626).
Care este explicaţia? Nu găsesc decât una singură. Limitele de viteză pe care ni le-am autoimpus. Limitele de viteză de pe autostradă, din ce în ce mai mici, seamănă cu limitele de viteză ale economiei naţionale, în scădere o bună perioadă de timp, până la ritmuri negative, ceea ce este echivalentul distrugerii unei autostrăzi, după care ai nevoie să refaci întâi ceea ce ai distrus.
Economia României a intrat în linie dreaptă din anul 2000. Cu un ritm de creştere
