Toate animalele mi-s dragi, afara de serpi si crocodili.

Animalutele, mai cu seama cele de pe langa casa, ma fascineaza. Toate sunt surorile mele de suflet. Ele sunt lasate de Domnul pe pamant cu bucurii si dureri, dar mai ales pentru a ne tine tovarasie cu gingasia si afectiunea lor.

Eram in Florida, la nepotii mei, si in fiecare zi udam florile, dimineata si seara. Erau multe si diferite, incepand cu busuiocul si terminand cu un fel de cactus, intre frunzele caruia se strangea apa, si in ea gaseam, adesea, un brotacel mic, verde si cu gusulita galbena. Ma privea cu ochii lui bulbucati, rugandu-ma parca sa-l las acolo, fiindca se simtea minunat.

Intr-o dimineata, mi-am luat sticlele cu apa si m-am dus sa ud florile de pe terasa. Cum stateam aplecata, am simtit ca langa mine e cineva care ma urmareste. Se si auzea ceva, un zgomot ca un zumzet, ceva ce nu puteam descifra si mi-am vazut mai departe de treaba. Dar acel zumzet se deplasa odata cu mine si am ridicat privirea. Spre surpriza mea, pe balustrada terasei era o pasare aproape neagra, care semana cu mierlele de la noi. Se uita fix la mine si bolboroseala ei s-a transformat intr-un ciripit cam cum vorbesc papagalii. Nu indrazneam s-o ating ca sa n-o sperii. Asa am facut cunostinta si am intrebat-o: "Cine esti tu si de unde vii, draguta mea, si de ce tocmai la mine?". De atunci, nu ne-am mai despartit, numai ca vorbeam limbi diferite. Am crezut ca-i e foame si am trimis baietelul nostru sa-mi aduca malai, paine inmuiata si o farfurioara cu apa, dar musafira mea nici nu s-a uitat la mancare. Ma privea cu asiduitate, vorbindu-mi neincetat pe pasareasca ei. Nepotul meu, care statea pe canapea si ne urmarea atent, imi spune: "Mama, no papa, no papa, mama, love, love" si mi-a facut semnul imbratisarii. Atunci am intins mana si am mangaiat-o usor. Draga de ea, asta astepta de la mine. Imediat a sar