Este incredibil câtă pasiune pun unii pentru poveşti răstălmăcite sau false mituri, pe care încearcă să le arunce în cârca istoriei. Să minimalizeze adevărul istoric. De dragul cui? Exact nu se ştie. Interesant este că tocmai aceia care sunt aleşi, la un moment dat, în funcţii importante ies la înaintare cu...vampirii. Aşa că, ne convine sau nu, ni se mai pregăteşte o „draculiadă“. Vă surprinde ? De altfel, figura domnitorului Vlad Ţepeş, sau Vlad Dracul, este asociată cu cea a vampirului însetat de sânge din romanul scriitorului irlandez, Bram Stocker, „Dracula“, apărut în 1898. Se ştie însă că romanul lui Stocker nu s-a bazat pe domnia crudă a domnitorului, ci este o ficţiune a cărei acţiune este amplasată în Transilvania şi Anglia secolului XIX. Iar românii şi-au luat lecţia de istorie cu privire la domnia prinţului valah. Numai cine citeşte printre rânduri se poate înşela sau riscă să confunde realitatea cu ficţiunea. Doar că, de o vreme, suntem obişnuiţi să asistăm la campanii mediatice, scandaluri, controverse, dezbateri pro sau contra în favoarea unei năstruşnicii lansate tocmai de către aceia la care nu ne aşteptam. Cu câţiva ani în urmă, un proiect deplorabil al turismului românesc, construcţia parcului tematic „Dracula Land“, lângă Sighişoara, făcea furori în toată mass-media internaţională, „din Hong Kong până în Florida“, consemnau publicaţiile centrale din România. „De ce un simplu parc de distracţii a stârnit atât interes în lumea largă?“, titra, la acea vreme, o cunoscută publicaţie de la noi. „Poate pentru că lumea caută o alternativă la Disneyland... sau poate pentru că legenda contelui (Dracula-n.r.) este deja o parte a culturii populare a umanităţii“.

Au ieşit atunci la „atac“ parlamentarii. „Vampirul Dracula reprezintă caricatură şi amuzament în faţa ocultismului, cât şi în faţa beţiei după sânge şi sex. Credem că, acolo unde vampirismul va f