In 1990 si in anii urmatori, dl Ion Iliescu a fascinat o lume intreaga din Romania, cu exceptia majoritatii intelectualilor, care vedeau in el un element de continuitate a comunismului, iar nu revolutia visata. Ion Iliescu se legitima in fata multimilor, stia ca poate oricand sa faca apel la ele, ba a si facut-o nu o data, spre a-i pune cu botul pe labe pe opozanti. Mineriadele stau marturie pana in ziua de azi si or sa ramana in istorie. In fond, era scoala regimului trecut, care s-a sfarsit si el tot cu un apel la mase: "Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale si a poporului roman". Ceea ce nu i-a mai reusit lui Nicolae Ceausescu, nici macar cu suta de lei oferita din balconul CC, avea sa-i reuseasca insa lui Ion Iliescu, ani de-a randul, ba cu mortadela, ba cu "linistea noastra", ba cu alte scamatorii.
Dar ulciorul, se zice, nu merge de multe ori la izvor; pana la urma se sparge. si cand se sparge apare un alt ulcior, la fel de sigur pe sine, care merge la izvor exact pana cand se sparge. si dl Emil Constantinescu a afirmat o data ca poate face anumite numiri pentru ca are sprijinul electoratului. Deja nu se mai spunea pur si simplu popor, ci, mai european, electorat. si n-a mai avut nici dl Emil Constantinescu sprijinul electoratului, la scurta vreme dupa ce-l avusese.
Un caz special pare a fi dl Traian Basescu. Domnia sa are intr-adevar sprijinul electoratului, dar prefera sa se intoarca la mai grosul "popor", care cuprinde mai bine multimile si le face sa se simta luate in seama. Domnia sa le-a promis maselor ca va termina cu sistemul ticalosit, pe care dl Ion Iliescu abia il intemeia, in anii cand acelasi popor il aclama si-i ura sa fie tare "cum a fost stefan cel Mare". E drept, sustinatorii ferventi ai dlui Traian Basescu sunt, de data asta, intelectualii, cei care incercasera sa i se opuna, cam fara succes, dlui Ion Iliescu si sistemului
