In ce tara traim?, se intreaba, ritual, un cunoscut comentator de televiziune si o data cu el se intreaba acelasi lucru un intreg popor. Deunazi, un documentarist al aceluiasi post insira lista secretariatelor de stat, agentiilor, directiilor etc. pierdute de PD din cauza iesirii de la guvern. Calculand ca 10% din cifra de afaceri merge automat in buzunarele sefilor, facea calculul cat pierde acest partid prin plecarea fortata a respectivilor sefi din posturile lor. Ceea ce uimea era calmul cu care erau insirate cifrele, ca si cum ar fi fost o evidenta ca a te infrupta din banii statului este un comportament tot atat de natural si de normal cat este pascutul ierbii de catre oaie sau mancatul mielului de catre lup. Protestele celui care conducea emisiunea nu au mai reusit sa stinga efectul produs de surprinzatorul calcul.
Sa analizam: afirmatiile respectivului comentator ar putea sa fie total false. Cu rare exceptii, care ajung automat in fata justitiei, functionarul roman de toate gradele, oricare ar fi simpatiile lui politice, este tot atat de cinstit ca functionarul suedez. Coruptia din Romania este un mit. Alta posibilitate: exista o coruptie, dar ea nu este generalizata. Ea se limiteaza la acea parte a spectrului politic pe care noi nu-l iubim. De pilda, pentru cei care nu-i iubesc pe social-democrati aici se cuibareste adevarata hotie. Pentru cei care-i urasc pe liberali, liberalii sunt cei mai corupti. Ar rezulta ca patria e impartita in doua jumatati, a celor ce fura si a celor ce sunt furati. Intrebarea e: cat de inegale sunt cele doua jumatati?
Sa ne amintim de viziunea sinistra a lui I.L. Caragiale: exista doua categorii, cei care fac foame in opozitie si cei care se hranesc, ajunsi la putere. Din fericire, mecanismele politice sunt de asa natura incat se produce o alternanta la jaful politic, cei satuli isi fac digestia, iar cei infometati se ind