Cu un trecut înnegurat de ororile Holocaustului la care contemporanii acelor vremuri au avut propria lor "contribuţie", românii de astăzi par a nu mai împărtăşi "valorile" care au dus la un Cu un trecut înnegurat de ororile Holocaustului la care contemporanii acelor vremuri au avut propria lor "contribuţie", românii de astăzi par a nu mai împărtăşi "valorile" care au dus la un moment dat la masacrarea a sute de mii de evrei. În schimb, pe fondul intrării în spaţiul european, etnocentrismul se resimte tot mai pregnant, tendinţa de a-i exclude pe alţii doar pe criteriul apartenenţei etnice sau sexuale crescând în intensitate. Ieşit din regimul comunist, care-l învăţase pe băncile şcolii că istoria naţiunii este presărată numai de fapte măreţe menite să menţină spiritul şi vatra străbună intacte, românul de rând nu s-a putut obişnui cu suportarea poverii responsabilităţii unor fapte reprobabile pe care alţii dinaintea lui le-au comis tocmai în numele acestor principii. De aceea se explică de ce asumarea şi condamnarea Holocaustului în România a avut nevoie de atâta timp. Tergiversarea politică a acestei probleme nu se putea realiza decât pe fondul pasivităţii electoratului, prea puţin interesat să mai adauge la problemele sale sociale şi responsabilitatea unei culpe morale. La ora actuală, o treime din populaţie consideră încă faptul că evreii exagerează amploarea persecuţiilor la care au fost supuşi, se arată într-un studiu, realizat anul trecut de Departamentul pentru Relaţii Interetnice. Chestiunea diferenţelor de orice fel - etnic, social sau sexual - a fost confiscată rapid de către actorii politici şi transpusă, din fericire fără prea multe ecouri şi efecte, în plan electoral. Partide precum PRM sau fostul PUNR au promovat curentul antisemit, încorporându-l în haina dificultăţilor socio-economice cu care se confrunta populaţia. În timp, evreii, ţiganii, homos