Unul dintre lucrurile cele mai triste si mai nocive care i se poate intampla Romaniei ”europene” este redistribuirea lui Viorel Hrebenciuc in postura de ”maestru de ceremonii” al scenei politice.
Ani de zile toate mismasurile, toate aranjamentele cele mai nenaturale si mai greu-mirositoare petrecute in ograda PSD (indiferent de firma agatata de-a lungul timpului) au purtat o aceeasi semnatura inconfundabila: ”Hrebe”.
Nimic nu era nepermis, nimic nu era imoral, nimic nu era in profund dezacord cu angajamentele electorale cand era vorba de satisfacerea intereselor pe care le pastorea omul cu aerul cel mai blajin si cu privirea cea mai senina care s-a vazut in 17 ani pe scena politica romaneasca.
Nu s-a exprimat niciodata ca un vizionar, nu a construit niciodata nimic facut sa dureze - domeniul in care a excelat a fost cel al solutiei de moment, al cacialmalei, al smecheriei. A reusit ca nimeni altul sa pacaleasca timpul si oamenii si, in lumea cu un procent ridicat de talibani in care traia, a fost promovat la rangul de ”eminenta cenusie”.
Pe cat de numeroase ii erau victoriile, pe atat de fetid ii devenea renumele, asa ca, de la o vreme, absolut toti cei care s-au perindat pe la conducerea celui mai semet reprezentant al social-democratiei autohtone s-au simtit datori sa-si sustina discursul in care anuntau declansarea procesului de reforma, de ”insanatosire morala” a partidului prin despartirea ireconciliabila de
Hrebenciuc. Promisiunile, ca mai toate cele facute in lumea politica, nu erau decat de uz extern; omul nostru e prea uns cu toate alifiile ca sa nu stie cum merg lucrurile, asa ca perioadele de randul intai au alternat firesc cu timpul in care a mai trebuit sa faca si un pas in spate. Intotdeauna, insa, in slujba si la dispozitia partidului.
Ineditul pentru Viorel Hrebenciuc, situatie la
