Da, Franta se misca. si asta in ciuda indiferentei cvasigenerale a mediei romanesti. Daca in Romania, in traditia dezinteresului fata de politica europeana, si in special fata de cea franceza, alegerile prezidentiale franceze s-au transformat intr-un fapt divers, de cel putin doua luni principale cotidiene europene sau americane dedica analizei campaniei electorale din Franta un loc central. Miscarile primilor clasati in sondaje sunt urmarite cu atentie, declaratiile lor sunt descifrate, caci nu doar pentru Franta, ci pentru intreaga Europa alegerile franceze sunt cruciale. Iar daca sentimentul romanesc al unipolarismului international, fondat mai nou pe o francofobie nici macar camuflata, dar si pe un europenism de suprafata, prevaleaza inca, realitatea multipolara a lumii in care traim ne va obliga la un dram de realism. Tocmai de aceea ultima parte a campaniei inainte de primul tur al alegerilor prezidentiale franceze de duminica, 22 aprilie, merita o atentie speciala.
Ca Franta se misca, si nu doar politic, o dovedesc ultimele statistici. Cu un indice de fecunditate de 2 copii pentru o femeie, Franta e prima tara din Europa la acest capitol. Pesimismul european privind evolutiile demografice si sansele mentinerii ritmului de dezvoltare nu pare sa aiba vreo legatura cu Franta. Un exemplu: toti cei trei candidati cu sanse la sefia statului francez au mai mult de doi copii. Catolicul liberal FranIois Bayrou are sase copii si noua nepoti, desi are doar 56 de ani, iar Ségolène Royal, 54 de ani, are, din uniune libera cu FranIois Hollande, secretarul national al socialistilor francezi, patru copii, pe cand Nicolas Sarkozy, candidatul dreptei neogaulliste, 52 de ani, doar trei, si din doua casatorii. Poate si pentru ca privesc cu ceva mai multa incredere viitorul francezii sunt ingrijorati de perspectivele politico-institutionale ale Europei. Iar votul negativ dat
