Desi vasluienii au fost mult mai ofensivi in joc, jucatorii de la Politehnica au reusit sa speculeze mai bine ocaziile de gol Politehnica Iasi a reusit duminica sa transeze inca o data in favoarea sa duelul plin de orgolii cu Vasluiul. Concentrind, doua au fost elementele determinante ale succesului gazdelor: pastrarea luciditatii intr-un joc in care determinarea, viteza de joc si presiunea din tribuna au fost mult peste media jocurilor din Liga I si randamentul avut la finalizare. Astfel, la numar egal de ocazii de gol, 4-4, cu mentiunea ca ale gazdelor au avut un plus de claritate, Poli a marcat de doua ori, in timp ce Vasluiul a semnat doar o bara. Luciditatea de care am amintit a iesit in evidenta mai ales in momentele importante ale jocului; faptul ca ambele goluri ale gazdelor au aparut dupa centrari trimise din faze fixe, momente in care sclipirile ori ratacirile de moment fac diferenta spune totul. De partea cealalta, sugestiva e faza din minutul 65, cind Sabou, suparat pe ratarea lui Buhaescu, si-a pierdut cumpatul intr-atit incit a fost la un pas sa-si scarmene coechipierul pe teren.
Din punct de vedere tactic, Ionut Popa a renuntat la scrupule pentru a cistiga duelul cu Viorel Hizo. Cu riscul de a crea confuzii privind locul de disputare a partidei daca se face trimitere la aspectul modulelor aruncate in joc ("5-3-2" fata de mult mai ofensivul "3-4-3" al "galben-verzilor"), de a fi surclasat la posesie ori de a ceda initiativa oaspetilor, tehnicianul iesean a pus accent pe securizarea spatelui si, apoi, exploatarea, pe contraatacuri, a culoarelor ce se cascau in defensiva vasluiana. Asa s-au nascut, printre altele, cele doua uriase ocazii ale lui Bilba, ambele irosite in situatii de unu la unu cu Haisan. Singura problema care a aparut in jocul Politehnicii a fost flancul sting, unde Paruolo, ce urca des, fortindu-l pe Zmeu sa coboare, lasa de multe or