Parcursul alb-albaştrilor este foarte aproape să se transforme într-unul ruşinos, adică, la începutul sezonului se vorbea de Cupe Europene, ba chiar de atacarea titlului (Mititelu dixit), iar acum tremurăm de frica unor echipe din Urziceni, Piatra Neamţ ş.a.m.d. Dintr-o favorită la lupta cu granzii Capitalei, Universitatea a ajuns o echipă care se zbate să rămână în prima ligă, meciurile care mai sunt de jucat fiind foarte importante pentru viitor. Oltenii sunt la pământ, cum se spune, ei nemaicunoscând gustul victoriei din noiembrie 2006, 1-0 cu Farul. Din Feroe, un fost fotbalist al Ştiinţei, Eugen Vodă, mă întreabă: „Ce se întâmplă cu Craiova? De ce merge aşa de rău?“.

Momentul de criză de la Craiova este perceput în fel şi chip de cititori şi suporteri, dar adevărul se poate afla doar din birourile de la „New York“. Visurile, cuvintele mari, concepute în birourile de pe „Sf. Dumitru“, s-au stins treptat în acest sezon, politica vorbelor goale fiind, fără supărare, de câţiva ani, la ordinea zilei la FC Universitatea. Unii ultraşi ai Ştiinţei au acuzat zilele trecute conducerea şi jucătorii, apărându-l pe Fane Stoica. Ei au dat şi soluţii, solicitând reorganizarea clubului de fotbal Universitatea după modelul Benfica sau Real Madrid. Până la acest vis, Craiova trebuie să-şi revină din criză, iar cu prima ocazie, meciurile cu Unirea Urziceni (acasă, în această sâmbătă) şi Ceahlăul Piatra Neamţ (deplasare, miercurea viitoare), trebuie să fim cu toţii alături de Ştiinţa pentru că, Doamne fereşte!, drama din 2005 s-ar putea iarăşi profila în Bănie! Poate că unii vor fi surprinşi de afirmaţia următoare: norocul nostru vine de la... Piatra Neamţ. Cum? Moldovenii, oricât de mult ar vrea „Pinalti“ ca ei să rămână în Liga I, sunt sub nivelul Craiovei, iar asta s-a văzut în câteva partide, cum a fost cea cu FC Naţional şi, recent, cu Jiul. Opinez că nu pierdem la Piatra