Indiferent despre ce s-ar vorbi, dacă subiectul este legat de sănătate, cu siguranţă va atrage atenţia şi va genera dispute. Nimic din ceea ce se face nu este suficient. Nimic din ceea ce se obţine nu este mulţumitor. Nici nu mai ştim ce anume ne produce mai mare nemulţumire: accesul dificil la serviciile medicale de bază, calitatea actului medical, povara fiscală... Probabil că fiecare dintre acestea. Iată că, de curând, Ministerul Sănătăţii Publice s-a simţit dato

Indiferent despre ce s-ar vorbi, dacă subiectul este legat de sănătate, cu siguranţă va atrage atenţia şi va genera dispute. Nimic din ceea ce se face nu este suficient. Nimic din ceea ce se obţine nu este mulţumitor. Nici nu mai ştim ce anume ne produce mai mare nemulţumire: accesul dificil la serviciile medicale de bază, calitatea actului medical, povara fiscală... Probabil că fiecare dintre acestea.

Iată că, de curând, Ministerul Sănătăţii Publice s-a simţit dator să „arunce“ pe piaţă nişte norme de aplicare a Titlului XV din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate (aprobate prin Ordinul nr. 482/ 2007). Acest titlu are în vedere răspunderea civilă a personalului medical şi asigurarea de malpraxis. După o primă lectură a normelor, ne întrebăm oare de i-a trebuit ministerului atâta amar de vreme să le scoată, având în vedere că nu spune prea multe în plus faţă de lege, ba chiar dimpotrivă. În orice caz, conform art. 680 lege, aceste norme ar fi trebuit să apară demult, termenul prevăzut fiind de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Titlului XV.

Aşa după cum menţionam, legea spune de departe mai multe şi într-un mod mai clar. Din tot textul normelor, am putea reţine ca fiind de interes cel mult câteva paragrafe. Sunt însă multe alte lucruri care rămân nespuse şi care vor face diferenţa atunci când vine vorba de dovedirea malp