In urma cu aproximativ 8 ani, in Romania inflatia se masura cu 3 cifre si eram cu totii milionari. Acum, ea se masoara cu doua cifre dupa virgula si cu mai putin de 3 lei poti cumpara un dolar. Dupa ce ne invataseram ani de-a randul cu 5-6 zerouri pe bancnote, iar intreprinderile se obisnuisera si ele cu decapitalizarea continua, inflatia devine tot mai mult ceva care poate fi masurat doar cu lupa - 0,04% in februarie si 0,07% in martie. Inflatia in 2007 ar putea fi asemanata cu un sarpe imblanzit, fermecat de fluierul magic al oficialilor BNR, in frunte cu guvernatorul.

Exista patru mecanisme care au contribuit la imblanzirea "sarpelui": mecanismul de tintire a inflatiei cu tot ce presupune el, intarirea competitiei, moderarea cresterilor preturilor administrate si evolutiile de pe piata valutara. Aceasta domolire a inflatiei s-a realizat in pofida unei cresteri economice de 7,7% si a unei majorari salariale medii de 15- 20 % in 2006.

Tintirea inflatiei a inceput din 2005 cand BNR a avut curajul de a anunta o tinta ambitioasa de 8% inflatie in 2005 si 5% in 2006. Rareori s-a incercat in lume tintirea inflatiei pornind de la o inflatie de peste 10%. Totusi, in Romania

s-a reusit. Banca Nationala merita felicitata pentru performanta, mai ales avand in vedere cati analisti cu staif au luat in deradere prognozele BNR in 2005. Folosirea tututor parghiilor monetare (dobanda de referinta, rezervele minime obligatorii, interventii pe piata valutara, dobanda overnight) pentru unicul scop al reducerii inflatiei a dat roade, fiind acum inscrisa si in legea de functionare a BNR. Efectele colaterale pentru Banca Centrala, cum ar fi cumpararea masiva de valuta, precum si costul ridicat al sterilizarii excesului de lichiditate de pe piata, par mici in comparatie cu rezultatul obtinut.

Succesul tintirii inflatiei a avut ca rezultat vizibil si domoli