Chiar dacă miza sa scade pe măsură ce se apropie termenul, datorită disproporţiei tot mai evidente între determinările celor două tabere, referendumul de la 19 mai va fi, va trebui să fie un punct de cotitură în politica românească.

În sensul că electoratul nu va mai accepta, la nesfârşit, continuarea acestui circ şi va sancţiona în bloc întreaga clasă politică. Cum? Refuzând să mai acorde girul său ambelor sau tuturor taberelor. Acesta ar putea fi diagnosticul pentru 2008.

Ce se întâmplă însă în 2007? Disputa pasională, fără limite, va reuşi, probabil, să scoată din case şi să aducă la urne mai mulţi români decât s-a întâmplat la ultimele confruntări electorale. Indiferent de decizie, aceştia vor aştepta, de la votul lor, o schimbare. Ce fel de schimbare? Cine le-o va putea oferi?

După ultimele sale declaraţii, în niciun caz Traian Băsescu. Încep să cred că atunci când declara că e perfect chiar credea acest lucru. Ultimele sale luări de poziţie indică o încremenire în „proiectul Băsescu”: n-am făcut nici o greşeală! Am exagerat, poate, pe ici pe acolo, dar tot ce am făcut rămâne valabil şi voi continua pe această linie! Adică va continua lupta cu Guvernul, Parlamentul, oligarhii şi mogulii. După armistiţiul suspendării, deci, Băsescu ne promite realuarea, cu forţe sporite, a războiului. O veste nu prea bună pentru cei care trebuie să suporte rigorile stării de beligeranţă şi care s-au cam săturat să aştepte pacea.

Dar cealaltă parte? În Coaliţia asta ad-hoc, unică în analele politicii, formată chiar de preşedintele suspendat într-un efort demn de cauze mai bune? Nici aici lucrurile nu stau altfel. Resemnată parţial de ideea că „Da”-ul de la 19 mai nu va avea câştigul de cauză aşteptat, Coaliţia se pregăteşte şi ea de reluarea ostilităţilor, conştientă de faptul că suspendarea l-a costat pe adversar câteva dintre instrumentele de care se mai