Dincolo de spumoasele certuri politice, cu tentative de suspendare şi ameninţări cu demisia, va veni şi vremea când Guvernul îşi va face bilanţul. Două ar putea fi marile realizări ale guvernării Tăriceanu: prima ar fi reforma fiscală, prin introducerea cotei unice, având ca efect o spectaculoasă creştere economică şi investiţii străine record, iar a doua ar putea fi rezolvarea problemei proprietăţilor confiscate de comunişti. Ambele, pur liberale. Dacă cea dintâi a

Dincolo de spumoasele certuri politice, cu tentative de suspendare şi ameninţări cu demisia, va veni şi vremea când Guvernul îşi va face bilanţul. Două ar putea fi marile realizări ale guvernării Tăriceanu: prima ar fi reforma fiscală, prin introducerea cotei unice, având ca efect o spectaculoasă creştere economică şi investiţii străine record, iar a doua ar putea fi rezolvarea problemei proprietăţilor confiscate de comunişti.

Ambele, pur liberale. Dacă cea dintâi a fost rezolvată chiar în prima zi de guvernare, prin aprobarea unui nou cod fiscal, cea de-a doua trenează de aproape doi ani. În vara anului 2005, a fost adoptat actul normativ care prevedea înfiinţarea Fondului Proprietatea. După ce România rămăsese ultima ţară din fostul bloc comunist în privinţa reparaţiilor pentru foştii proprietari, se părea că prin noua iniţiativă ar putea fi un model. Ideea a fost contestată de la început, în mare parte de oameni care nu înţelgeau cum va funcţiona mecanismul, dar şi din cauza neinspiratei măsuri de a pune doar liberalii să se ocupe de noul fond. Chiar dacă mecanismul de funcţionare e mai greu de înţeles de nespecialişti, este clar că apariţia Fondului, pe lângă rezolvarea problemei restituirilor, are multe alte efecte colaterale pozitive: o extraordinară înviorare a pieţei de capital, masive investiţii străine, dar şi o îmbunătăţire spectaculoasă a anchilozatu