Este aproape unanim acceptat în interiorul comunităţii ştiinţifice că, dacă ar fi să numim o personalitate în viaţă care să poată reclama titulatura de succesor al lui Albert Einstein, ar fi vorba de Stephen Hawking, una dintre figurile proeminente ale fizicii teoretice ale ultimei jumătăţi de secol. Născut în 1942, Stephen Hawking a fost un student strălucit, frecventând cursurile de fizică ale Universităţilor Oxford şi Cambridge. A avut un parcurs absolut fulminant

Este aproape unanim acceptat în interiorul comunităţii ştiinţifice că, dacă ar fi să numim o personalitate în viaţă care să poată reclama titulatura de succesor al lui Albert Einstein, ar fi vorba de Stephen Hawking, una dintre figurile proeminente ale fizicii teoretice ale ultimei jumătăţi de secol.

Născut în 1942, Stephen Hawking a fost un student strălucit, frecventând cursurile de fizică ale Universităţilor Oxford şi Cambridge. A avut un parcurs absolut fulminant: la numai 32 de ani, s-a aflat printre cei mai tineri membri acceptaţi cu drepturi depline în Royal Society, echivalentul britanic al Academiei Franceze.

În ciuda faptului că a fost nominalizat de mai multe ori la premiul Nobel pentru fizică, Hawking încă aşteaptă această ultimă recunoaştere publică a contribuţiei sale la dezvoltarea fizicii; mulţi dintre specialiştii care îi cunosc lucrările în domeniu spun că este o nedreptate care aşteaptă să fie reparată.

Abia înscris la Cambridge, unde urma să obţină doctoratul în fizică, Hawking a fost diagnosticat, la numai 21 de ani, cu o boală extrem de gravă, numită scleroză laterală amiotrofică, o maladie neuromotorie; medicii i-au acordat o speranţă de viaţă de maximum trei ani. Cu timpul, a paralizat aproape complet; o pneumonie contractată în 1985 l-a lipsit şi de simţul mirosului, în urma unei oper