- Diverse - nr. 74 / 18 Aprilie, 2007 In regimul ceausist circula o vorba cu iz de banc, de o trista realitate: Intrebare: Cu ce se aseamana societatea socialista? Raspunsul corect era: Cu "Coloana fara de sfarsit" a lui Constantin Brancusi! Cand cineva se ridica, imediat e strans de gat! Aluzia era la succesiunea de forme romboidale, cu "gatuire" din loc in loc, ale capodoperei de la Tg. Jiu. Atunci credeam ca aceasta meteahna e valabila doar societatii socialiste si nicidecum unei societati libere, precum este cea in care traim in prezent. Acum imi dau seama ca m-am inselat. Nu este o meteahna a unui regim, ci o meteahna a unui popor! Sa ma explic: Unde se trimit controale peste controale in societatea romaneasca de astazi? La societatile comerciale care merg bine! Adica cele care "se ridica si care imediat trebuie stranse de gat"! Indiferent de profilul acestora, indiferent de marime! Care societati comerciale sunt supte, fara cracnire, fara mila, de zeci de impozite? Cele care se… ridica, adica merg bine! Care societati sunt pasuite de impozite si le sunt reesalonate datoriile? Cele ce merg prost! Acest mod de gandire pagubitor este valabil si institutiilor, dar si oamenilor! Cand o institutie merge bine, imediat este trimisa o comisie! Cand o persoana se ridica prin munca si talent, intr-un domeniu oarecare, imediat este luata in vizor, constituind obiect de barfa, tarata nu de putine ori in mocirla unor defaimari si acuze mincinoase. Scriitorul Nicolae Baciut spunea foarte bine, la o intalnire literara: "Cand se naste un ziditor, apar imediat in jurul lui zece demolatori!" Asa suntem noi, romanii! Si o spun cu mare tristete: "Ne omoram valorile, mai mari sau mai mici, ca mai tarziu sa avem ce comemora!" Si ne omoram, uneori chiar la propriu! Noi, romanii, ne-am omorat pe cea mai luminata minte a secolului XX - Nicolae Iorga. Si tot noi, romanii, prin nepasarea