Calin Popescu Tariceanu nu pare sa fie in apele lui atunci cand vorbeste de suspendarea presedintelui. Se fereste sa fie categoric in sustinerea initiativei PSD. Dupa motivatia Curtii Constitutionale, favorabila lui Basescu, premierul va fi si mai rezervat. Tariceanu arata ca un politician luat de valuri, profund ingrijorat de ce ar putea sa i se intample daca Basescu va castiga de pe urma suspendarii politice. In sinea lui ar dori insa ca presedintele sa fie pus la zid, daca nu pentru totdeauna, macar pentru trei-patru luni, in asa fel incat sa se stie cine a iesit invingator in razboiul dintre palate. Iar daca timpul va permite, sa se profite de vulnerabilitatea de natura penala a presedintelui, astfel incat justitia sa redeschida dosarul "Flota". Mai exista insa o temere la primul ministru, aceea legata de interesele Romaniei, care ar putea avea de suferit daca suspendarea si demisia promisa de Basescu ar avea loc. Asemenea motive il fac pe premierul Tariceanu sa alunece in planul declaratiilor razboinice pline de risc, afisand o incrancenare aflata in total dezacord cu recomandarile venite de la Uniunea Europeana. Nu intelege nici avantajele bataliei cu adversarul Basescu, nici dezavantajele inerente unei confruntari electorale complexe, cu un final greu de estimat.

Intr-un asemenea context, incercarea de a arunca toata vina pe presedinte pentru intreaga criza din ultimii doi ani de mandat nu cred ca-i foloseste premierului. Nici faptul ca s-a incurcat cu PSD, pana mai ieri dusmanul numarul unu al PNL, nu-i face cinste liderului liberal. seful statului a ajuns sa fie relativ izolat nu datorita dibaciei lui Tariceanu, cum se doreste sa se creada, ci mai degraba unor mutari facute pripit, unele gresit, de cel care sustine, pe buna dreptate, ca tara trebuie schimbata. In cazul suspendarii, PSD a actionat la plesneala, mizand pe disponibilitatea unor liberali d