In urma cu mai bine de sase ani, Dan Sorin Cojocaru invita lumea artei la un "spectacol al culorilor" rupt din inima sa. Era in panzele tanarului, care nici nu implinise 24 de ani, o bucurie molipsitoare izvorata din pasiunea cu care se aventura pe drumul anevoios al afirmarii. Dezinvolt in gesturi, sigur pe forta puterii sale de exprimare plastica, Sorin Cojocaru anunta o riguroasa si echilibrata angajare in decriptarea mirajului spre care pornise; parea el insusi, calm, stapanit, cvasinepasator fata de virtualele capcane si riscuri cu care orice artist se confrunta. Dupa aproape sapte ani de cautari, de asumare tacita a "marii lectii" pe care o provocase si o astepta, l-am revazut in ipostaza de invingator. Saltul calitativ in ce priveste stilul, tehnica de lucru si nuantarea paletei cromatice erau, fara indoiala, rezultatul unui indelung si febril exercitiu; a lucrat si a expus in cateva orase din Europa, unde nu a ocolit muzeele, operele marilor maestri, care, cu siguranta, l-au ajutat sa-si clarifice multe intrebari. Recenta expozitie de la galeria "Apollo" a lui Sorin Cojocaru mi-a oferit prilejul unui dialog pe tema etapelor parcurse in toti acesti ani si, evident, a posibilitatii de comercializare a lucrarilor. "M-am aventurat in arta - in perioada liceului si in primii ani de facultate - pornind de la studiul dupa realitate, ca forma, structuri, raporturi", se confeseaza. "Aceste elemente si acest discurs le-am luat si purtat, ca atare, ca niste valori de sine statatoare, reusind sa-mi construiesc un mod de a gandi, de a vedea si structura ideile.

Incepand din ultimii ani de facultate la Bucuresti si pana la anii de studiu la Milano, am trecut la forma pentru forma si limbajul pentru limbaj, expresia pornind de la imagini percepute prin mecanismul memoriei involuntare - de precizat, totusi, ca de asemenea avem de-a face cu niste valori investite cu inc