Un coreean de 23 de ani a transformat campusul Universitatii americane Virginia Tech intr-un abator, ucigand 33 de oameni si ranind grav alte 29 de persoane.

Prin amploarea sa, dar mai ales prin efectele sale, printre care se numara atmosfera de teroare din universitatile din SUA si mediatizarea la nivel planetar, masacrul din Virginia poate fi comparat cu un atac terorist marca Al Qaida efectuat in Irak sau aiurea.

In ambele cazuri oamenii sunt ucisi pur si simplu la intamplare, singura vina a victimelor fiind ca s-au aflat intr-un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. Comunitatea internationala a reactionat exact ca in cazul unui atac terorist.

Au trimis condoleante regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, presedintele francez Chirac, lideri canadieni, australieni etc. Chiar si Iranul, care nu mai are relatii diplomatice cu SUA din 1980, a prezentat condoleante familiilor victimelor. In acest fel, presedintele George W.

Bush descopera brusc ca "razboiul contra terorii", pe care il poarta soldatii americani prin Irak sau Afganistan, s-a mutat in curtea sa din spate.

Oricum, ca de atatea ori in trecut, cand au avut loc incidente similare, masacrul va declansa o disputa interminabila privind regimul armelor de foc din SUA. Constitutia americana prevede expres dreptul fiecarui cetatean de a pastra si a purta la el arme.

Pe la 1800 si ceva ideea era ca o masa larga de cetateni, inarmati cu pistoale, va putea impune legea oriunde, inclusiv in Vestul Salbatic bantuit de piei rosii sau raufacatori. Pieile rosii au fost infrante de mult, dar batalia continua. De exemplu, in 2005 au fost ucisi cu arme de foc la ei acasa 14.850 de americani.

Un calcul elementar arata ca numarul victimelor acestui genocid domestic, care continua an de an, depaseste cu mult totalul pierderilor suferite de SUA