Perspectiva aderarii la Uniunea Europeana ne-a dat ani de zile ideea ca tampeniile comise de politicienii nostri vor fi prevenite sau corectate la presiunea oficialilor europeni, care se tem sa aduca in Uniunea Europeana un stat macinat de coruptie, in care clasa politica si populatia au agende politice distincte. Intr-adevar, impresia ca singura opozitie reala la guvernul Nastase au facut-o Jonathan Scheele, Michael Guest sau Emma Nicholson a fost corecta. Acestia i-au tras de maneca pe oficialii de la Bucuresti de fiecare data cand au avut ocazia. Astfel ca, taras-grapis, am ramas in cursa aderarii, parca impotriva vointei noastre. Raporturile Comisiei Europene catre Parlamentul European privind Romania au mai dezumflat triumfalismul cu care guvernul Nastase isi anunta maretele realizari din fiecare zi. Dupa sprintul din 2005 si 2006, ne-am vazut finalmente cu sacii in caruta si am devenit membri UE cu drepturi depline. Spre consternarea unor politicieni europeni, nu am intarziat sa dezamagim. Insa acum este improbabil ca cenzura de la Bruxelles sa mai tina guvernantii cu picioarele pe pamant. Ca membri ai Uniunii, avem drepturile noastre, iar partidele europene au ajuns in situatia de a depinde si de noi. In conditiile in care Parlamentul European doreste sa-si mareasca puterile in defavoarea birocratilor Comisiei, partidele europene ar putea deveni mai importante decat in momentul de fata. In acest caz, batalia pentru afilierea a 35 de europarlamentari pe care ii trimite Romania poate aduce o schimbare a raportului de forte in Parlament. Asta s-a vazut odata cu formarea grupului "Identitate, Suveranitate, Traditie", la care PRM a avut un rol decisiv. In aceste conditii, partidele europene nu vor mai trimite semnale defavorabile la Bucuresti daca vinovatii vor fi dintr-un partid afiliat lor. Orice ineptie va fi buna daca esti, dupa caz, afiliat PES sau ALDE sau PP