Procedura de suspendare a presedintelui Traian Basescu scoate la iveala ceea ce pare a fi o aberatie constitutionala: in Romania, puterea politica bate puterea judecatoreasca. In democratia proiectata in 2003 de PSD, cele trei puteri nu sunt chiar atat de separate, intrucat puterea legislativa poate trece peste capul celei judecatoresti.
O dovedeste limpede avizul Curtii Constitutionale din 17.04.2007 asupra cererii de suspendare a presedintelui Traian Basescu. In acest caz, potrivit Constitutiei, avizul nu este obligatoriu, ci consultativ.
Altfel spus, concluziile judecatorilor de la Curtea Constitutionala, prezumtivi competenti in chestiuni juridice, au doar valoare orientativa intr-o chestiune extrem de grava, cum e suspendarea presedintelui.
In schimb, parlamentarii, cei mai multi amatori in chestiuni juridice, au ultimul cuvant in dosarul suspendarii, exprimand un vot pur politic, care devine astfel mai puternic decat o decizie a justitiei.
In alte situatii, infinit mai putin importante, avizul Curtii Constitutionale este insa obligatoriu. De exemplu, in cazul legilor declarate neconstitutionale, avizul Curtii are valoare de sentinta. Pe scurt, avizele CC sunt facultative in situatii grave (suspendarea presedintelelui), insa ele devin litera de lege in situatii ordinare (diverse legi). O situatie evident absurda.
Ce nevoie ar mai fi de expertiza unor specialisti daca avizul lor tot nu conteaza?
Legea fundamentala din 2003 mai contine o prevedere bizara. Ca sa fie investit, presedintele trebuie validat de Curtea Constitutionala (art 82). Pastrand principiul simetriei, si suspendarea, adica primul pas inaintea unei eventuale demiteri, ar trebuie sa fie validata tot de catre Curte. Insa articolul 95, care regelementeaza suspendarea, scoate din joc instanta.
Acum, mai exista un semn de
