Deşi vânătoarea este considerată un hobby, pentru unii întreprinzători, aceasta este o afacere în care se „ţintesc“ profituri importante. Consumul de carne de vânat a crescut în România, obligându-i pe procesatori să investească în noi capacităţi. „Vânătoarea nu poate fi privită ca un business. Cheltuielile pentru menţinerea echilibrului în natură depăşesc întotdeauna veniturile. Aşadar, vânătoarea este un lux. Singurul câştig îl constituie
Deşi vânătoarea este considerată un hobby, pentru unii întreprinzători, aceasta este o afacere în care se „ţintesc“ profituri importante. Consumul de carne de vânat a crescut în România, obligându-i pe procesatori să investească în noi capacităţi.
„Vânătoarea nu poate fi privită ca un business. Cheltuielile pentru menţinerea echilibrului în natură depăşesc întotdeauna veniturile. Aşadar, vânătoarea este un lux. Singurul câştig îl constituie sănătatea şi echilibrul pe care îl găsesc vânătorii în mijlocul naturii“, susţine Neculai Şelaru, preşedintele executiv al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS.). Cifrele par să-l contrazică pe Şelaru: anul trecut, peste 1.000 de tone de carne de vânat au fost comercializate, iar piaţa mezelurilor din vânat a depăşit cinci milioane de euro. Aşadar, vânătoarea poate fi un business profitabil.
Regia Naţională a Pădurilor Romsilva (RNP) este cel mai mare furnizor de carne de vânat. Regia gestionează aproape 28% din fondurile de vânătoare ale ţării şi a realizat în 2006 venituri de aproximativ 3,6 milioane de euro din activităţile de vânătoare, cu jumătate de milion de euro mai puţin decât în 2005. O parte din aceste sume s-au obţinut din vânzarea cărnii de vânat: „În 2006, în urma acţiunilor de vânătoare derulate de RNP Romsilva s-a valorificat o cantitate de 290 de tone car