Astazi vom asista probabil la doua premiere in politica romaneasca: suspendarea unui presedinte in functie urmata de demisia acestuia. Partidele din coalitia antiprezidentiala sunt atat de hotarate incat nu exista aproape nici un fel de suspans in privinta deznodamantului. Scamatoria de ieri a lui Geoana, care a scos din palarie – oare a cui? – un biletel care nu dovedeste nimic, dar arunca o umbra de indoiala suficienta pentru 24 de ore asupra verdictului Curtii Constitutionale, face lucrurile sa fie cat se poate de certe. Basescu va fi suspendat si va demisiona.
Va urma o perioada "linistita" pentru politicienii nostri, in care interimatul va fi asigurat de nimeni altul decat de Nicolae Vacaroiu. V-as ruga sa apreciem impreuna ironia: Vacaroiu a fost prim-ministru in cea mai "linistita" perioada din Romania postdecembrista, singurul mandat, de altfel, in care nu a existat nici un conflict intre Victoria si Cotroceni. Atata doar ca a fost perioada Caritasului, a Bancii Dacia Felix, a Bancorexului, a embargoului asupra fostei Iugoslavii, pe scurt a celor mai mari tunuri mafiote care au lasat tara, in 1996, la limita falimentului.
Apoi, de voie, de nevoie, vor veni alegerile prezidentiale anticipate. Din decembrie ‘89 incoace, in afara de PSD, PRM si de PD, nici un partid din Romania nu a avut un candidat la presedintie care sa fi ajuns in turul al doilea de scrutin. Emil Constantinescu, desi asociat cu PNt-ul, venea, totusi, din randurile Aliantei Civice. Acum, liderul PRM si-a pierdut mult din atractia pe care o avea odinioara in fata asaltului unui alt populist, mult mai agresiv si mai plin de resurse, Gigi Becali. Acesta din urma este, ce-i drept, foarte popular, dar nu este chiar atat de evident ca popularitatea lui se va converti in voturi. PNL nu a avut niciodata un candidat la presedintie din propriile randuri, nu are nici experienta campaniilor prez
