Teatrul National Bucuresti (Sala Atelier)

Menajeria de sticla de Tennessee Williams

Traducere de Anda Boldur

Regia: Catalina Buzoianu

Decorul: Lia Perjovschi

Costumele: Dorothea Iordanescu

Miscarea scenica: Malina Andrei

Muzica: Dorina Crisan Rusu

Cu: Valeria Seciu, Daniel Badale/Stefan Ruxanda, Brandusa Mircea, Ioan Andrei Ionescu

„Uitasem ca mai exista si teatru de vorbe“, asa mi-a spus Iosif Hertea, aproape nostalgic, dupa un spectacol vazut de curind. Fusese, intr-adevar, unul de vorbe, dar nu grozave. in schimb, ce vorbe frumoase in Menajeria de sticla a lui Tennessee Williams!

Este, pentru mine, a treia punere in scena a acestui text. Prima am vazut-o la Bucuresti, la Teatrul Bulandra, in regia lui Ioan Taub. Eram adolescent, dar ii tin bine minte pe Ileana Predescu, pe Dan Nutu si pe Virgil Ogasanu (stiu sigur ca nu mi-a placut nici una dintre Laure, Violeta Andrei si Valeria Ogasanu). A doua, acum doi ani, la New York, cu Jessica Lange; un spectacol clasic, bine legat, de actori excelenti, regia discreta, limitata la lucrul cu actorii.

Ceea ce m-a frapat acum este cit de mult seamana lectura data textului de Valeria Seciu cu celelalte doua pe care le-am amintit. Cu mijloace, sigur, diferite, toate cele trei mari actrite comunica acelasi lucru, construiesc o aceeasi Amanda Wingfield. Fragilitatea, refugiul intr-un trecut idealizat, incercarea disperata si, oricum, sortita esecului de a-si construi un spatiu ca o crisalida in care sa poate exista, prelungire a idilicului conac din Sud, cu regulile lui stricte de eticheta, neputinta de a intelege orice nu consuna cu propria idee despre fericire, refuzul realitatii, cumplitul ei egoism inconstient. Poate ca textul, atit de bine legat in articulatiile lui, personajul atit de clar conturat, cu reactii perfect motivate, conduc oric