Festivalul International de Film B-EST, editia a treia (14-21 aprilie). Oaspete de onoare: „Tarul“ cinematografiei rusesti, Nikita Mihalkov. Un regizor si actor foarte iubit in Romania, dupa cum au dovedit-o salile mereu neincapatoare, indiferent ca a fost vorba de proiectia unuia dintre filmele pe care le-a realizat sau/si in care a interpretat un rol, de conferinta de presa sau de master-class-ul de regie pe care le-a sustinut. Plin de verva si cu un umor irezistibil, acest B-EST guest star a facut fata cu brio avalansei de intrebari ale audientei, avida sa afle absolut totul despre cineastul si omul Nikita Mihalkov. „in ultimele doua zile am vorbit cit n-am vorbit in jumatate de an“, a glumit regizorul rus la despartirea de Bucuresti, unde spera sa revina cu un nou film. in ciuda programului foarte incarcat al cineastului, am avut privilegiul de a-i adresa citeva intrebari si in particular.
In filmele dumneavoastra vorbiti nu numai despre dragoste, cum ne-ati mai declarat, ci si despre relatia dintre istoria individuala si istoria colectiva sau despre regretul dupa o lume care s-a stins, ucisa de Istoria necrutatoare. Va considerati, din punct de vedere structural, un nostalgic?
Da, sint un nostalgic. Cehov spunea ca rusii isi adora trecutul, urasc prezentul si se tem de viitor. Pare o formula care nu-ti ofera nici o cale de iesire. Eu insa m-am gindit ca nu e chiar atit de ingrozitor totul, pentru ca, intr-un fel sau altul, viitorul de care te temi se transforma treptat in prezentul pe care il urasti si, in cele din urma, devine trecutul pe care il adori.
Credeti ca spiritul revolutionar – „soarele inselator“, cum l-ati numit dumneavoastra – reprezinta o componenta esentiala a ceea ce ne-am obisnuit sa numim „sufletul rus“?
Da, insa eu nu as vorbi despre un „spirit revolutionar“, ci despre un „spirit de rascoala“.
@N_P
