In opinia lui Mircea Geoana, repetata in cor de liderii PNL, odata cu suspendarea si viitoarea demisie a lui Traian Basescu s-a incheiat tranzitia. Am fi ajuns care va sa zica la lumina din capatul tunelului imaginat pe vremuri de Victor Ciorbea. Aceasta afirmatie spectaculoasa ar merita sa fie probata cu argumente.
In ceea ce priveste viata politica impresia mea este mai degraba ca ne miscam de sapteseprezece ani intr-un tunel in forma circulara si ca acum ne-am intors din nou aproape de punctul de plecare. Adica prin anii nouazeci.
Dnii Iliescu si Vacaroiu, tandemul cel mai performant din punct de vedere constitutional pe care l-am avut revine iata in forta. Primul este la originea actualului proces de suspendare iar al doilea se vede nevoit sa renunte la partidele de tenis hebdomadare pentru a deveni ditamai presedintele Romaniei.
Daca tentativa de gratiere a lui Miron Cozma n-ar fi esuat, poate ca ne-am fi uitat cu ingrijorare la trenurile venind din Valea Jiului. Caci cu aceasta exceptie, nu suntem chiar asa de departe de situatia conflictuala din 1990.
Credeam ca epoca manifestatiilor si contra-manifestatiilor a apus odata cu trecerea pe linie moarta a lui Ion Iliescu, dar m-am inselat. Credeam ca, la atata timp dupa Piata Universitatii un asemenea mod de actiune a devenit caduc si numai bun pentru a fi studiat in cartile de istorie laolalta cu Revolutia din 1989. M-am inselat din nou.
Fiindca, iata ca oamenii de abia s-au adunat din nou in Piata si Mircea Geoana a gasit de cuvinta sa-i numeasca “activisti de partid”. Dna deputat PRM Buruiana a supralicitat numindu-i “ciumeti” de la tribuna parlamentului. Nu suna mai bine “golani” ? Iar dl Tariceanu ne-a cerut la toti liniste pentru ca guvernul sa poata lucra. “Avem nevoie de liniste”, nu va aminteste de ceva ?
Mi se va putea replica ca v
