"Dacă nu ploua la Helsinki" ar fi fost titlul cărţii pe care Adriana Săftoiu o va lansa astăzi. Fostul purtător de cuvânt al Preşedinţiei a ales însă să vorbească nu despre misterul din spatele acestei ipoteze, ci despre cel al meseriei care a consacrat-o.

"Vocile puterii" – purtătorii de cuvânt ai Guvernului şi ai Preşedinţiei din 1990 până în 2004 – vorbesc în această carte nu doar despre asperităţile relaţiei cu cei pe care i-au reprezentat, ci completează tabloul postdecembrist cu elemente de culise legate de decizii importate, de relaţii politice, de schimbări tulburi. "Nu am forţat în discuţii amintiri care ar putea deveni subiect de scandal pentru ziare", mărturiseşte Adriana Săftoiu. Cu toate acestea, din sinceritate, poate şi din frustrare, multe sunt spuse în cele 16 interviuri, din care unul se situează de partea cealaltă a baricadei: în locul purtătorului de cuvânt al Guvernului Radu Vasile, răspunde premierul însuşi.

DESPRE EI... Purtătorul de cuvânt, un pompier gata mereu să stingă un incendiu. Bătălia lui se duce, deşi nu s-ar crede, mai degrabă cu cel pe care îl reprezintă decât cu presa. Până la urmă, purtătorul de cuvânt se reduce la ceea ce îi permite să fie demnitarul pentru care lucrează, spune Adriana Săftoiu. Mint purtătorii de cuvânt? "Am cea mai mare desconsiderare pentru aceia care mint", răspunde tranşant Mihnea Constantinescu (purtător de cuvânt al Guvernului Român). Răsvan Popescu (purtător de cuvânt al Guvernului Vasile, ulterior al preşedintelui Constantinescu) spune că nu a minţit decât prin omisiune, trecând sub tăcere lucrurile care nu serveau instituţiei. Bogdan Baltazar, "pionierul" în materia purtătorului de cuvânt, îşi aminteşte un singur caz când nu a spus adevărul: când l-a dezinformat Traian Băsescu.

DESPRE DEMNITARI... Experienţa cu cei pentru care au ales să lucreze a lăsat fiecăruia urme... Bune sau rele..