- Editorial - nr. 75 / 19 Aprilie, 2007 Cu ani in urma, gradul de civilizatie al unui popor era apreciat dupa cantitatile de sapun, hartie igienica, pasta de dinti consumate pe locuitor. Acum, indicatorul a devenit mai pretentios si cuprinde, alaturi de cele enumerate, aspectul localitatilor si teritoriului, modul de gestionare a resturilor menajere si deseurilor rezultate din activitatile umane. Daca la primele s-au facut oarece progrese, la ultimele suntem, categoric, cei mai ramasi in urma. Este greu de inteles cum problema curateniei din arealul in care traim, fie ca este vorba de incintele oraselor sau ale satelor, de celalalt spatiu geografic: campii si vai, rauri si dealuri, drumuri si santuri, deopotriva, presarate cu gunoaie, este tratata cu atata nepasare la noi acasa, din moment ce se stie cat de mare pret pune Europa pe aceste aspecte, intrecandu-se pe sine in a face mediul ambiant cat mai curat si mai placut, transformand asezarile lor in adevarate oaze de frumuseti. Standardele acestor orase europene care exceleaza in grija pentru microclimatul de viata al propriilor cetateni, dovada de adanc respect, ar trebui sa fie pentru edilii localitatilor noastre, pentru toate oficialitatile si intreaga administratie primele repere de atins in efortul nostru general de a schimba in bine imaginea unei tari care, intrata in competitia integrarii, se confrunta cu multe alte probleme, dintre care aceasta atarna ca o adevarata piatra de moara. Trebuie sa fim bine intelesi, lipsa cronica de preocupare pentru acuratetea mediului nu este o mostenire a vechiului regim, ci o practica insusita in anii postdecembristi, ca o dovada a lipsei de interes pentru destinul tarii a noilor guvernanti, care, iata, si azi manifesta acelasi comportament. Pentru ca, si in socialism, in tari ca Uniunea Sovietica, Cehia, Polonia, RDG etc., curatenia si ordinea erau la mare cinste. Chiar s