Explicarea peisajului ideologic monocolor de dreapta din Romania (care implica aversiunea dura fata de stinga si slabiciunea acesteia) ca reactie puternica impotriva comunismului mi se pare ca tine de o perceptie distorsionata. Este posibil doar daca raminem la nivelul cel mai de suprafata al discursurilor ideologice, acolo unde definirea identitatii ideologice si forjarea lozincilor care-i vizeaza pe adepti se bazeaza in mare masura pe delimitarea, in termeni de propaganda relativ primitiva, de un adversar mai mult sau mai putin inventat si el. Cit de gresit e sa facem asta se vede si la cel mai concret nivel, respectiv din lipsa de rezultate a dreptei maniacal si superficial anticomuniste romanesti; altele decit cele pur discursive, evident.
A defini dreapta romaneasca majoritara prin opozitie cu comunismul ar fi gresit, insa, si la nivelul ideologiei pure, nu doar la cel al discursurilor publice cu tenta ideologica, adesea viciate de dorinta de a seduce un public cit mai larg. Dreapta romaneasca este, intr-adevar, anticomunista in felul ei, dar asta doar pentru ca ideologia comunista este considerata a fi alternativa gresita la democratie.
Altfel, din perspectiva democratiei, diferentele dintre comunism (ca ideologie, nu mai vorbim de regimul feudal rezultat in practica) si dreapta romaneasca majoritara, substantial antidemocratica si extrem elitista, nu sint cu adevarat esentiale.
De asemenea, a judeca in acesti termeni e gresit si pentru ca ideologia comunista, in opozitie cu care se construieste dreapta romaneasca (cum spuneam, insa, artificial si la fel de stupid cum o facea si inainte de razboi) si in contul careia e demonizata orice posibila stinga, nu mai conteaza acum nici macar cit conta in timpul in care ea, teoretic, dicta modul de organizare a societatii. Dar chiar si daca ar conta, esential ramine faptul ca opozitia dintre
