Nu se poate ca cineva din această ţară, pe care să-l intereseze cât de cât soarta poporului ăsta, să nu fi urmărit evenimentele tragico-comice de ieri de la Bucureşti. Mult anunţata suspendare s-a pus în sfârşit în practică şi peste câteva zile îl vom avea preşedinte pe Nicolae Văcăroiu, unul dintre supraveţuitorii perioadei Iliescu. Deşi în 2004 electoratul a votat pentru depărtarea de neo-comunism, acum Parlamentul a hotărât revenirea la el, cel puţin pentru o lună. Preşedintele intermediar, un bun adept a lui Bahus, ne va reprezenta timp de 30 de zile în faţa Europei şi a lumii întregi, într-o perioadă decisivă pentru viitorul ţării noastre. Traian Băsescu, nu ştiu dacă pot să-i mai spun preşedinte, nu s-a ţinut de cuvânt şi nu a profitat de cele 5 minute în care putea să-şi salveze onoarea. În schimb el a strâns câteva mii de oameni în Piaţa Universităţii şi a preferat să ne ofere un discurs lacrimogen despre "binele poporului" şi "trădarea parlamentului". Alături de susţinătorul său fidel, Theodor Stolojan, cocoţat pe o boxă, Băsescu a ascultat cu satisfacţie scandările gen "nu vă daţi demisia" sau "jos hoţii din Parlament". În trei zile atitudinea şi discursul preşedintelui s-a schimbat de trei ori. În primă instanţă a fost extrem de ameninţător faţă de parlamentari aruncându-le în ochi "cinci minute şi-mi dau demisia şi vă pun în faţa poporului", a doua zi a apelat la raţiunea clasei politice pentru evitarea unei suspendări "abuzive", pentru ca la sfârşit să ţină un discurs cam incoerent şi populist, în aceeaşi piaţă în care în 2004 şi-a anunţat victoria în alegeri. După doi ani şi jumătate, în acelaşi loc dar cu mai puţini oameni în jur, Băsescu "a sărbătorit" suspendarea sa. Nu mă pronunţ asupra vinovăţiei sale şi asupra veridicităţii acuzelor aduse la adresa sa, dar aşteptam ca măcar să se ţină de promisiunea iniţială. Demisia…

Ionel ALBU

Nu