„E cumplit! Mai rau de-atit nu se poate“, se vaita pesimistul. „Ba se poate, ba se poate!“, replica, increzator in soarta, optimistul. Si avea dreptate. Toata lumea astepta plecarea lui Hardau, dar nimeni nu-si putea imagina cum va arata inlocuitorul. Sa-i uram succes, desi nu prea vad cum ar putea avea. Daca prima sa grija la minister este sa asigure existenta in licee a specializarii de macaragiu de nu stiu ce fel, stam bineAltfel, banuiesc ca legile invatamintului, aflate acum in dezbatere publica, se vor bloca, asa cum se cuvine, sine die. Ca sa nu mai vorbesc despre comisia prezidentiala (o mai exista? o mai fi avind voie?) si despre documentul pe care urma sa-l produca...
intre timp, ii pot anunta pe domnii ministri, vechi si nou, si pe alti eventuali interesati ca in multe dintre liceele noastre, mai ales in cele cu staif, in clasa a douasprezecea nu se mai face aproape nimic in afara pregatirilor de banchet. Copiii nu mai vin la scoala (numai cine-i prost nu face rost de scutiri) pentru ca s-au saturat de pierdut vremea, de sculat dis-de-dimineata aiurea, doar ca sa-si macine nervii si energia la scoala. Profesorii nu mai intra la ora pentru ca s-au saturat sa lucreze cu citiva copii fara chef; baga frumos nasul pe usa, vad si ii roaga pe fraierii ramasi in clasa sa fie cuminti; si pleaca. N-as sti sa spun care lehamite a generat-o pe care, dar stiu ca profesorii sint platiti ca sa faca ore, cu indiferent citi copii, nu doar sa-i cheme, mai mult sau mai putin pe sleau, la meditatii acasa. Nici plata proasta, nici hahalerele de copii, nici ministrul stupid, nici inspectorii hrapareti, nici nimic pe lumea asta nu scuza bataia de joc care le e administrata zilnic elevilor.
Pregatiti asadar cum se cuvine pentru bacalaureat, adolescentii se vor inscrie curind la minunatele noastre facultati. Au doua posibilitati: invatamintul privat sau i
