În general, se spune că, fără sare, nimic nu dă gust. Despre un tip care nu dispune de nici un haz, se zice că-i nesărat...
Şi altele... Dacă lipseşte, în orice, substanţa în chestiune, se spune,... iarăşi,... că lucrul nu are... sarea pământului.
Niţică sare, acolo, ce-o fi, nu strică, aşadar. Totuşi, dacă suferi de maladia numită în zilele noastre aproape muzical, dia-blerii... hm-hm... dia-bet, se schimbă povestea.
Cum mi s-a întâmplat şi mie, nu de mult.
Când cumpăr ceva, care nu trebuie să conţină sare, zic imediat... fără sare, vă rog...
Şi ce are, strică? - face vânzătorul - puţintel, aşa...
Nimic, domnule, că-i foc!... Lumea crede că sunt exagerat.
Până ce nu-l loveşte pe individ diabetul - categoria I sau a doua, Doamne fereşte!
Pâinea fără sare cam lipseşte, şi, ca un făcut,...alimentările respective o ocolesc, - cică nu se fabrică aşa ceva că ies în pierdere etc.
Ba, în ultimul timp... ca un alt făcut, prăvăliile astea se transformă în bănci, în cazinouri... în absolut tot ce nu se mănâncă... Auzi că aia cu sare se găseşte la... şi te cruceşti de atâtea distanţe.
în orice caz, e ca un produs rar... rar. Uneori, mă aprovizionez ca în timp de asediu.
Dar să vedeţi ce întâmplare...
*
Am cinstea şi plăcerea să fiu vizitat uneori de tineri scriitori - poeţi, prozatori, critici.
De cele mai multe ori, îi cunosc prima dată.
Cum s-a petrecut cu tânărul M. V. din Oradea, de origine moţ din Câmpeni, un băiat deştept, bine, înalt cu o figură... nu ştiu de ce mi se pare mie, de neamţ.
Tânărul a fost invitat la mai multe instituţii din capitală, datorită cunoaşterii, studiilor, făcute la Cluj, şi în general talentului său de critic literar.
Vizita are loc după ora opt seara.
Vine băiatul încărcat de cărţi şi manuscrise, se vede că-i nemâncat,
