Priviti cu atentie harta. Tot misterul cartii se afla aici. Un regat imaginar (si nu prea...), unde Pisicainele Gavril (aka TPPM, Tutore Plenipotentiar al Principelui Mostenitor) vegheaza ca tronul sa-i revina urmasului de drept, Teodosie cel Mic.
Cine il ameninta pe micul print? Pai, mai intai si mai intai, ingustul si belicosul Otto, care construieste complicate masini de razboi in castelul sau din nordul tarii. Apoi, perfidul Oliviu, Somnul Protector, care administreaza tiranic Lacul Rece, o zona care imparte (la propriu si la figurat) regatul in doua. E drept ca la vest si la est de Lac traiesc furnicile violete (din Petrila) si cele verzi (din Filiasi); insa acestea, dominate de impulsuri separatiste, pot trece oricand de partea celui care promite mai mult. In aceste conditii, se pare ca doar Sudul i-a ramas fidel micului Teodosie, mai ales ca regiunea e protejata de un zid imens si greu de cucerit. La miazazi de Zid sunt Bucurestii, unde se afla concentrata armata regala, condusa de generalul Marin Caciulata, apoi Capsunaria gospodarita de Bufnita Kaliopi si Ciupercaria pe care o cultiva Minotaurul Samoil. Cum intre ultimii doi staruie o veche dihonie, valea din nordul Zidului, in care se gaseste si Resedinta lui Teodosie, a fost numita, prin compromis, Valea Capercilor (sau a Ciupsunilor, zice Samoil). A, era sa uit: la tarmul Marii Noastre, acolo unde se intalnesc ducatul lui Otto si tinutul furnicilor verzi, se casca Pestera Marelui Monstrulet, de unde niciun muritor - om sau furnica - nu s-a mai intors sa povesteasca cum arata locatarul.
Aceasta e lumea din Teodosie cel Mic*, a doua carte a lui Razvan Radulescu (dupa Viata si faptele lui Ilie Cazane, 1997). Fireste, in cele din urma lucrurile se termina cu bine si principele mostenitor isi (re)dobandeste tronul, chiar daca victoria e platita cu un pret atat de mare, incat aduce mai deg
