Candidatul Extremei Drepte la prezidenţialele din Franţa, Jean-Marie Le Pen, declara, recent, într-un interviu, că „i se pare curios că presa nu se interesează mai îndeaproape de soarta doamnei Sarkozy care, în definitiv, ar putea deveni prima doamnă a Franţei”. Le Pen dădea glas, în stilul său brutal, zvonurilor tot mai insistente care circulă în mediile politice franceze despre o nouă ruptură în relaţia dintre candidatul dreptei, Nicolas Sarkozy, şi soţia sa Cecilia. Cu discreţia-i binecunoscută, presa franceză evită să cerceteze vieţile private ale oamenilor politici, de aceea zvonurile au rămas strict în versiune orală. Jurnaliştii care acoperă campania electorală franceză nu se pot împiedica, însă, să remarce absenţa totală a doamnei Sarkozy de la apariţiile publice ale soţului său în ultimele săptămâni. Nici măcar în week-endul prelungit de Paşte, folosit de candidaţii la preşedinţie drept un bun prilej de mitinguri electorale, doamna Sarkozy nu s-a arătat, aşa cum remarcă „Le Monde”. Absenţa pare cu atât mai stranie, cu cât Cecilia Sarkozy este considerată a fi persoana în care soţul ei are cea mai mare încredere, un fel de „geniu din umbră” al campaniei sale electorale, cea căreia i se datorează „umanizarea” candidatului dreptei, cea care l-a ajutat să atragă voturi din rândul unor pături sociale în general ostile discursului său iniţial, apreciat deseori ca fiind prea dur. Conştientă că afişarea candidaţilor alături de familie atrage simpatia alegătorilor, Cecilia a ştiut, până acum, când să apară alături de soţul ei la întâlniri electorale şi când să evite luminile reflectoarelor. Faptul că nu a mai fost văzută pe nicăieri, în ultimele săptămâni, a intrigat pe multă lume, mai ales că se ştie că ultimele zile ale campaniei electorale sunt cruciale pentru victoria unui candidat. Jurnaliştii sunt cu atât mai intrigaţi, cu cât Cecilia Sarkozy şi-a mai pără