- Cultural - nr. 76 / 20 Aprilie, 2007 Am retinut, dintr-un articol de ziar, secventa "raspuns bramburit". Sa discutam familia acestei vocabule. Substantivul brambureala si varianta bramburire sunt socotite cuvinte familiare, cu intelesul: actiunea de a (se) bramburi, dezordine, debandada. Verbul a (se) bramburi, a pune in dezordine, de-a valma, a incurca. A umbla fara rost, de colo-colo. Bramburit, adjectiv (despre oameni), zapacit (despre obiecte), aflat in dezordine. Brambura, adverb, fara rost, fara capatai, de-a valma, in dezordine. Toate aceste cuvinte sunt socotite in dictionar ca familiare, adica folosite in (sau apropiate de) vorbirea obisnuita, simple, fara pretentii. Tipul de conjugare a verbului a (se) bramburi este bramburesc, bramburesti, brambureste , (se) bramburea etc. Alta secventa prezenta in presa este "imi da cu tifla". Tifla, tifle, gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda. Cuvantul figureaza si in unele expresii. A-i da cuiva cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva o tifla); a face gestul descris mai sus, a lua de sus pe cineva, a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. Cuvantul provine din limba greaca tifla. Apropiat ca forma, din franceza, este termenul medical tiflita, inflamatie acuta sau cronica a cecului, care se manifesta prin dureri abdominale. Etimonul este grecescul tuphos, cecum, intestinul orb. Cec (cecum), prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsa intre intestinul subtire si colon. Alta secventa retinuta este "a sufla in dramba". Dramba, plural, drambe, mic instrument muzical alcatuit dintr-un arc de fier, prevazut cu o lama mobila elastica din otel si care, fiind proptit de dinti si facand sa vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin miscarea buz