Înfierea de către partid

Pe data de 10 mai 1962 Biroul Politic al P.M.R. ia în discuţie posibilităţile de primire sau de reprimire în partid a unor intelectuali de seamă. Ar fi vorba, între alţii, de Tudor Arghezi, Mihail Ralea, G. Călinescu, Zaharia Stancu (care de mult a făcut cerere, spune Gheorghiu-Dej), Jalea, Gheorghe şi Ion Dumitrescu. Dacă Gherman Titov, cosmonautul a fost primit în partid direct de conducerea PCUS, de ce n-ar fi primiţi intelectualii de seamă direct de către conducerea partidului? Sunt de faţă cei mai bravi dintre conducătorii PMR ai anului 1962: Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Leontin Sălăjan, Leonte Răutu şi Ştefan Voitec. Şi Gheorghiu Dej începe arătând că Zaharia Stancu n-a fost chiar agent, aşa cum arată hârtiile cadrelor, a fost un simplu funcţionar. Îi este favorabil, vrea să-l înfieze, dar fiecare dintre cei prezenţi ştie mai multe despre scriitor. Fiecare are documente compromiţătoare. "Dacă e să luăm realitatea, el a fost angajat ca agent de siguranţă", precizează Maurer. "El a fost agent. Noi avem şi ce a dat el", intervine vigilent Ceauşescu. Cum fiecare vrea să arate că ştie mai multe, sare şi Drăghici: "El a avut o activitate scurtă la Teleorman şi pe urmă a lucrat ca agent acoperit". Şi Bodnăraş ştie tot, aşa că poate şi el să participe la discuţie: "El a lucrat ca agent de siguranţă". "La verificări a fost exclus", adaugă tartorul Coliu. Şi revine iar vigilentul Ceauşescu: "A fost efectiv agent de siguranţă, până după 23 august. Avem documente în acest sens". Şi pentru că Răutu este înţeleptul Biroului Politic trebuie să demonstreze că doar el e la curent cu toate, şi vrea să tragă concluziile necesare, fără a-l supăra prea tare pe Marele şef: "El (Zaharia Stancu, n.n.) are două momente în