Exista subiecte publice omorate din fasa. Mass-media amplifica semnalul de opinie, numai ca lipsa consecintelor il scoate, usor-usor, din zona atentiei colective. Tema respectiva imbatraneste in eprubeta si aluneca treptat in rezerva asteptarilor expirate.
Luati, spre exemplu, chestiunea unei "noi clase politice". Toata lumea o doreste. Presa i-a rezervat un loc sub Soare. Sondajele insista si confirma asteptarea generala.
Dar de ce vrea poporul roman alti conducatori? Pentru ca aceleasi figuri ocupa centrul arenei de 18 ani? Pentru ca democratia incurajeaza corectia de parcurs si, la limita, chiar progresul? Sau pentru ca actualii lideri nu sunt profesionisti, n-au dovedit suficienta onestitate, se ocupa de propriile afaceri, actioneaza in grupuri opace si nu cer decat voturi, din patru in patru ani? Din toate aceste motive putem retine cate ceva. Evident, absolutizarile sunt nedrepte. Alesii locali, bunaoara, raman mai populari, pentru ca sunt alesi... direct. Pot fi monitorizati. Ceilalti, patrunsi in partide din alte partide sau pe usa din dos a "listelor", devin aproape invizibili pe durata oricarei legislaturi. Sigur, nu exista om politic insensibil la satul sau orasul natal, pentru care va tine sa faca mici gesturi presupus memorabile: care un drum asfaltat, care o biserica... Oricum, nu prea mult.
Din nefericire, politicienii de alta calitate se pierd in peisajul de ansamblu. Pentru ca, sa o recunoastem: exista si asemenea exceptii. Ele sunt totusi atat de rare, incat nimeni nu le mai acorda sansa de a opera, cel putin statistic, o rasturnare de situatie. In realitate, se mentine inca regula dupa care intra in politica oamenii verosi, gata corupti sau care - orice s-ar spune - n-au reusit sa-si faca o cariera de succes in propria meserie. Se pastreaza de asemenea criteriul clientelar - se aduc unii pe altii - in stranse cumetrii, nasii