In 1995, parintele Adrian Fageteanu s-a desprins din mirosul placut de gutui, tamaie si psaltiri vechi al chiliei sale de la Manastirea Lainici, spre a merge la Bucuresti, la Parchetul General, cu o cerere de rejudecare a dosarului lotului Rugul Aprins, care a fost readus astfel in fata instantei supreme.
Ulterior, in mod straniu, desi toti cei condamnati in urma cu aproape trei decenii au fost achitati si reabilitati juridic in urma acestui demers, decizia instantei a continuat sa considere "activitatea mistico-religioasa", calificata astfel de catre Securitate, ca o posibila infractiune. Caci achitarea a fost pronuntata de catre Curtea Suprema de Justitie pe recursul in anulare al procurorilor "in baza art. 11 pct. 2, lit. d, raportat la art. 10 lit. a din Codul de procedura penala", care prevede ca "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii", iar nu in temeiul inexistentei acesteia, prevazuta de litera "a" a aceluiasi articol.
Doar doi judecatori din cei 37 au luat in considerare faptul ca tot ce se petrecuse in 1958, cand intelectuali, prelati si studenti fusesera arestati de Securitate si condamnati, a fost de la un capat la altul o inscenare judiciara, restul pastrandu-si rezerva fata de "caracterul infractional" al activitatii celor din Rugul Aprins - aceea de a te ruga, din toata puterea inimii, lui Iisus Mantuitorul. Din nefericire, cei vii si cei morti (dintre morti ar trebui mentionat macar poetul Vasile Voiculescu), toti aceia care au indurat ancheta Securitatii si anii grei de inchisoare, au avut doar in parte castig de cauza la Curtea Suprema de Justitie a Romaniei noastre, care i-a rejudecat la sapte ani de la caderea oficiala a comunismului.
Desi i-au eliberat de povara unui cazier (pe unii dupa moarte), prin sentinta data judecatorii au pastrat si aruncat din nou asupra lor suspiciunea vinovatiei. Ro
