Ajunsi departe de locul nasterii, despartiti de universul familiar, cunoscut si protector, emigrantii vor incerca, uneori cu disperare, fie sa-si pastreze identitatea, fie, alteori si cu aceeasi disperare, sa si-o piarda. Cel care va voi sa nu-si mai aduca aminte nimic din ce a fost se va izola de posibilii conationali, isi va schimba numele, va adopta limba, cultura, obiceiurile locale. Isi va educa si-si va creste copiii dupa toate standardele noii lumi. Se va infuria in momentul in care cineva il va banui ca nu este chiar autohton-autohton si nu va accepta in ruptul capului sa dea ochii cu un coleg, cu un prieten din copilarie in fata caruia nu si-ar mai putea nega originile.
Pastrarea identitatii este un act de vointa individuala. Dezradacinarea, deznationalizarea sunt acte de vointa politica, desigur cu efecte teribile asupra individului, dar care, fara vointa acestuia, nu pot duce la pierderea sau anularea identitatii. Identitatea nu inseamna numai un act cultural, spiritual. Ea stabileste legaturile tale cele mai profunde cu spatiul nasterii si al formarii proprii, iar aceste legaturi nu sunt posibile in absenta limbii materne. Mircea Eliade a scris literatura de fictiune numai in limba romana, dupa propriile-i marturisiri fiindu-i imposibil sa o imagineze in afara acesteia. Nu a avut nicio problema in a-si scrie studiile in engleza, in a intelege spatiul indian atat de diferit cultural de al nostru. Serghei Esenin a refuzat cu obstinatie sa invete vreo limba straina - desi a calatorit mult, desi a fost casatorit cu Isadora Duncan - din teama de a nu-si pierde identitatea rusa.
Imi place aceasta expresie, "limba materna", ce sugereaza o legatura profunda cu limba in care te-ai nascut, supta odata cu laptele mamei. Tot astfel cum pruncului continua sa-i bata inima in acelasi ritm cu al inimii mamei sale timp de cateva luni dupa nastere, as
