Prieteni, dar şi personalităţi din muzică şi nu numai au venit zilele trecute să aducă un ultim semn de admiraţie pentru cel care a fost Gil Dobrică. Gabriel Cotabiţă, Dan Stroe, Nikos Temistocle, Nicolae Onţanu, trupa Heaven, Viorel Păunescu, Ovidiu Tender, Aurelian Temişan, Paul Negoiţă, Niki Constantinescu, Radu Groza, Anna Lesko, Octavian Ursulescu şi mulţi alţii. Ba chiar şi cerşetorii Craiovei s-au îmbrăcat ieri în hainele bune şi au înclinat capul în faţa cortegiului funerar. Fiecare a avut un cuvânt de bun-rămas...

„Am fost coleg la 7 Noiembrie cu Gil. Stătea în spatele meu la strung. Şi cântam în reprize: eu cu folclorul meu, el cu ale lui, mai greu de strunjit. Avea o pasiune pentru percuţie şi, de aceea, cuţitele de la strung le folosea mai mereu să bată ritmuri de jazz... În '84 ne-am reîntâlnit pe holurile de la Televiziunea Română - filmam. S-a uitat la mine, a început să râdă şi să mă îmbrăţişeze. «Cum, mă, Mihalache, ajunserăm noi amândoi din strungari cântăreţi?!“ (Mihai Mihalache, solist de muzică populară).

„Născut în aceeaşi comună cu mine, la Călăraşi, Gilake a fost tovarăş de maidan cu mine şi fraţii mei. Dar mai bine l-am cunoscut la Craiova, când a început să cânte. Era un adevărat showman - am fost amândoi pe litoral şi am văzut cum putea să facă de unul singur un spectcol. La vremea aceea era unicat: spectacolele lui rivalizau cu oricare altele din occident! Şi aveau un spirit atât de vesel! Nu era niciodată ranchiunos, iar dacă ar fi putut ar fi ajutat pe toată lumea. Lui îi datorez primele mele tobe. Nu se găseau instrumente de calitate atunci. Într-o zi, m-a sunat Gil de la Bucureşti, să-mi spună că veniseră nişte amici de-ai lui din străinătate cu astfel de scule. El mi-a aranjat să le cumpăr şi asta fără nici o obligaţie!“. (Paul Negoiţă, cântăreţ)

„Îl ştiu din discoteci. Adică săream gardul la Casa Studenţilor