Un prim rang printre subiectele care polarizeaza astazi la modul extrem opiniile il ocupa atitudinea fata de Statele Unite ale Americii. Putini sunt cei ce n-au o parere in aceasta privinta, iar dintre cei care o si exprima foarte putini emit aprecieri echilibrate, tonul dandu-l extremele - fie elogierea fara rezerve, fie blamarea totala. Si nu ma refer aici doar la declaratiile unor sefi de state, ale altor fruntasi ai vietii politice sau la comentariile unor publicisti de mare audienta, ci mai cu seama la convingerile cetateanului de rand, asupra carora, desigur, pozitia manifestata de liderii de opinie exercita o influenta considerabila.
Decenii de-a randul, mitul Americii a electrizat o lume intreaga: Statele Unite reprezentau tot ce poate fi mai de pret in materie, vrednic de admiratie - tara a tuturor posibilitatilor, model de democratie, aparatoare a libertatilor cetatenesti, purtatoare a progresului stiintific si tehnologic, campioana a bunastarii, garant al unui viitor senin si demn pentru toata omenirea. Infrangerea nazismului, redresarea Europei secatuite de razboi (Planul Marshall), cucerirea pasnica a spatiului cosmic (Neil Armstrong: "un pas mare pentru omenire"), prabusirea imperiului sovietic si caderea cortinei de fier - toate acestea si multe altele ar fi fost de neconceput fara contributia decisiva a S.U.A. Nu intamplator, simpatia predomina si acum in tarile est-europene, unde posturile "Vocea Americii" si "Europa Libera" erau ascultate cu evlavie, iar speranta nestinsa in dezrobirea de comunism era formulata lapidar, in doua vorbe: "vin americanii"!
Mai nou, insa, admiratia pare sa faca loc tot mai des dezamagirii, tonului critic. Mai ales dupa tragedia de la 11 septembrie 2001, in focul razboiului declarat terorismului international, ies la iveala aspecte aflate in crasa contradictie cu imaginea idealizata a unei Americi bi
