În jurnalul său, Gabriel Garcia Marquez notează că "femeile susţin lumea, pe când noi, bărbaţii, o răvăşim cu brutalitatea noastră notorie". Dacă e să privim realitatea politică dâmboviţeană, reflectată de la o vreme de presa autohtonă, mărturisirea marqueziană e doar pe jumătate adevărată. Căci Adriana Săftoiu pare să fi susţinut de una singură "lumea de la Cotroceni", în timp ce Elena Udrea, aţâţată de fostul ei şef, a răvăşit-o "bărbăteşte" cât a putut de adânc. Cel puţin aşa răzbate din demisia celui mai de taină sfetnic al corozivului preşedinte. Indiferent de motivele reale ale mediatizatei despărţiri, laudele caligrafiate sau orale ce-au bandajat orgoliul rănit al demisionarei cu soţ demisionat sunt reconfortante. Oricum, este întâia oară când un funcţionar public culege atâtea vorbe de preţuire de la nişte gazetari dedaţi mai degrabă diatribei decât elogiului. Zile la rând am aflat cum s-a chinuit brava Adriana să ţină în frâu "brutalitatea notorie" a năvalnicului Băsescu şi cum l-a împiedicat din răsputeri să dea buzna în studiourile televiziunilor complotiste, înţesate de analiştii duşmănoşi. A fost îndeajuns o săptămână pentru legendarea fiinţei aparent fragile şi blajine, alintată de prieteni "Pufuleţ" şi nu altcumva. Un alint străin de calităţile devoalate acum cu suspectă generozitate şi gentileţe de colegii de profesie. Solidaritatea în bine a gazetarilor este o constatare îmbietoare, tonică, a perioadei din urmă şi ea îşi găseşte o posibilă explicaţie în ostilizarea inabilă a "mogulilor" de către preşedinte. Or, devotata Adriana a vădit maximă inteligenţă construindu-şi o imagine de semidisidentă tocmai în interiorul Palatului. Aşa că, omagiind-o pe subalterna părelnic independentă, ziariştii l-au plesnit cu cerneală tipografică pe Jupânul ăla mare.

Întâmplarea cotrocenist㠖 deşi înlănţuirea demisiilor din grădina prezidenţială e neîndoielnic u