Se tot face misto de filmele americane. Cica-s proaste. Cica de ce bombele au mari afisaje electronice ale timpului ramas pana la explozie - ca doar atentatorul n-are niciun interes ca, daca bomba e gasita inainte de, sa stie de cate minute dispune pentru tentativa unei dezamorsari. Cine critica asa ceva se insala de mai multe ori. In primul rand, nu stie ca dispozitivele explozive care se gasesc in comertul american, practic si la ultima benzinarie, asa sunt facute ele, cu afisaj. Ce sa faca bietii teroristi, daca nu au de unde sa gaseasca unul mai discret?
In al doilea rand, se subestimeaza sadismul atentatorilor. Pai, daca bombele n-ar avea ceas vizibil, unde ar mai fi placerea lor la gandul chinurilor prin care trece militarul ala, fara sa stie ca ceasul e reglat cu un minut in urma? (Chiar, ideea asta pare sa nu fi venit nimanui pana acum: bomba explodeaza cand pe ecran scrie 1:00).
In fine, motivul principal si evident pentru care ucigasul foloseste un ecran luminiscent e ca asa i-a zis regizorul. American, fireste.
Se mai rade prin cercurile intelectualiste de faptul ca, odata eroul pozitiv ajuns la pamant, cu o teava de pusca proptita in marul lui Adam, eroul negativ, in loc sa-i faca imediat zdrente corzile vocale, prefera sa-i tina un lung discurs pe tema "ti-am spus eu ca o sa ajungi aici daca te dai Bruce Willis", timp arhisuficient pentru ca: a. pozitivul sa-si aduca aminte ca are un laser cu manivela in buzunar; b. iubita negativului, intelegand brusc cat de asocial e acesta, sa-l impuste in ceafa de la doi centimetri; c. sa soseasca in tromba Garzile Nationale; d. filmul sa se termine indecis (asta nu se intampla insa niciodata).
Printre multe alte mistocarii ieftine pe marginea filmelor americane o mai aflam si pe aceea in care se intreaba retoric, printre hohote de ras, de ce in mai toate productiile SUA soferii aflati pe
