“Gestul (fostului?) presedinte al Romaniei de a nu demisiona este o mutare de mare rafinament. Chiar daca e venita dupa ce seful statului – temporar suspendat din acesta functie – a anuntat de mai multe ori pe tonul sau ferm binecunoscut ca, in cazul in care va fi suspendat de Parlament, in 5 minute va demisiona din functia nr 1 in stat, razgindirea lui Traian Basescu mai da o sansa luptei impotriva coruptiei. In fond, principiile sint facute, nu-i asa, ca sa fie incalcate. Cu atit mai mult, in politica.”
Am pus intre ghilimele acest inceput de text nu fiindca e un citat cules de undeva, ci pentru ca el rezuma un tip de atitudine publica de care, sint sigur, Traian Basescu va avea parte. Din punctul meu de vedere, e o atitudine gresita; profund si total gresita. Acum, dupa ce si-a incalcat promisiunea facuta – anume, ca demisioneaza daca va fi suspendat de Parlament – Traian Basescu TREBUIE SA FIE CRITICAT. Optiunea sa e un fapt care, sigur, are explicatii, dar care nu ofera justificari pentru a cimenta statura morala a omului politic numit Traian Basescu.
E clar: Traian Basescu a jucat la cacialma. Nu i-a iesit. In ultima vreme, iarasi e un fapt, nu ii iese cam des. Sau, ma rog, optiunile nefericite pe care le face ii cam ies pe nas. Sa nu cadem intr-o adulatie timpa si sa ne facem ca nu vedem asta.
Presedintele suspendat al Romaniei a fost investit cu incredere masiva pentru ca parea (si, pina la un punct, chiar lasa impresia ca era) altceva decit restul competitorilor sai politici. Acum, gratie si gesturilor sale, Traian Basescu a anulat DIFERENTA dintre sine si restul politicienilor. A promis demisia in interes national, dar, cind trebuia sa o faca, a optat pentru o ragindire “pusa si mai mult in slujba interesului national”. Cu acest gest, s-a pus pe sine, de fapt, la colt pentru ca, netinutindu-si promisiunea, nu a pus la colt un Parlament
