Ca şi cum cele câteva luni, care au trecut de la intrarea noastră în UE, erau o taxă minimă de bun-simţ ce trebuia de voie, de nevoie plătită, mai mulţi parlamentari o fac pe supăraţii. Ca şi cum cele câteva luni, care au trecut de la intrarea noastră în UE, erau o taxă minimă de bun-simţ ce trebuia de voie, de nevoie plătită, mai mulţi parlamentari o fac pe supăraţii.
Să nu ne comande nouă Europa cum să trăim! Să nu ne dea Europa lecţii! Europa să-şi vadă mai bine de corupţii ei!... N-ar fi vorbit aşa în decembrie, anul trecut, dar acum, că tratatul s-a semnat, îşi permit să-şi dea naţionalismul de mahala pe faţă. Sunt vitejii de după război, iar vitejii de după război sunt cea mai detestabilă specie de politicieni. Neamul prost, după ce-l primeşti în casă, începe să te vorbească de rău. În politică, a zis unul din ei ca să-şi justifice proasta creştere, tot ce nu e interzis, e permis.
Replica, bineînţeles, nu-i aparţine. Unii nu iau din istorie decât cugetările trufaşe ale despoţilor. Nu e interzis să-i zici preşedintelui "marinarul chior", dar e abject. Politicianul, care face caz de o infirmitate, e subom. E un gunoi. Nu e interzis să scuipi pe jos în Parlament, dar nici nu e recomandabil. Politicienii noştri ar trebui să primească la intrarea în rostul public o listă cu interdicţii elementare, fiindcă singuri, mulţi din ei, nu se pot controla. Eu aş merge cu acest îndreptar la amănunt. Nu-i permis să te scobeşti în nas în timp ce iei cuvântul. Nu-i permis să fii grobian cu femeile. Nu-i permis să vorbeşti la televizor afumat. Nu-i permis să bruschezi ziariştii, ca Dan Iosif. Nu-i permis să fii mic în Săptămâna Mare. Nu-i permis să fii golănos la toaletă şi domn numai în plen. Nu-i permis să-ţi întrerupi mereu interlocutorii. Nu-i permis să te scarpini în fund în locuri publice. Nu-i permis să porţi aceeaşi cămaşă o săptămână. Nu-i permis să mănâ
