Alături de prezenţa lui Nikita Mihalkov, Festivalul de film B-EST ne-a făcut încă un dar - surpriză: "Hammer & Tickle", o istorie sui generis a comunismului sub forma bancurilor create şi Alături de prezenţa lui Nikita Mihalkov, Festivalul de film B-EST ne-a făcut încă un dar - surpriză: "Hammer & Tickle", o istorie sui generis a comunismului sub forma bancurilor create şi colportate din interior pe seama acestuia. Pornind de la brandul "secera şi ciocanul" (în engleză "hammer & sickle"), titlul în limba lui Shakespeare al acestui amuzant documentar, coproducţie internaţională, este un joc de cuvinte al cărui echivalent românesc ar putea fi "Ciocanul şi iordanul", trimitere la noţiunea de băşcălie, zeflemea conţinută în expresia argotică "lasă-te de iordane". Bancurile pe teme comuniste au constituit o formă populară de rezistenţă, care puteau aduce ani grei de temniţă sau lagăr. George Orwell spunea că într-un regim politic represiv orice glumă, orice banc este o "mică revoluţie". Cuvintele lui servesc ca motto pentru întregul film, un ingenios amestec de extrase, uşor manipulate, din jurnalele de actualităţi ale vremii, de secvenţe animate şi de mici şi ingenioase secvenţe pentru ilustrarea bancurilor care circulau în toate fostele ţări socialiste. Unele din ele sunt povestite ori tâlcul şi funcţia lor sunt explicate de actanţi politici ai epocii, ca Mihail Gorbaciov, ex-generalul polonez Jaruzelski, ori, pentru a ne referi la România, fostul membru al CPEx, Paul Niculescu-Mizil. În diferite secvenţe de umor involuntar îi recunoaştem pe Brejnev, Fidel Castro, Honecker, Ceauşescu..., iar unele glume sunt amintite de fostul preşedinte american Reagan. Este pomenit şi nemuritorul Bulă, iar în punerea în scenă a unora din bancuri îl identificăm pe comicul nostru Al. Bindea. Îşi mai spun părerea şi istoricii sociologi, concluzia generală fiind că umorul poate fi o treab